cabină - explicat in DEX

cabină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine.

cabină (Dicționar de neologisme, 1986)
CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].

cabină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; ~ spațială = compartiment etanșeizat al unei nave spațiale în care stau astronauții în timpul zborului. (< fr. cabine)

cabină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, fixă sau transportabilă, cu destinații speciale. – Fr. cabine.

cabină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cabínă f., pl. e (fr. cabine, d. engl. cabin, rudă cu fr. cabane, mlat. capána, colibă). Cameră mică într´o corabie. Cameră de baĭe (într´un stabiliment, într´o casă).

cabină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne

cabină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cabină f. 1. cămăruță pe bordul unei corăbii; 2. spațiu închis la o baie.

cabină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire, într-un vehicul, pe plajă etc., cu destinații speciale. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. — Din fr. cabine.