cabinier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CABINIÉR, -Ă, cabinieri, -e, s. m. și
f. Persoană care are în grijă o cabină la teatru, la operă etc. [
Pr.:
-ni-er] – Din
fr. cabinier.cabinier (Dicționar de neologisme, 1986)CABINIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care are în grijă o cabină. [Pron.
-ni-er. / cf. fr.
cabinier].
cabinier (Marele dicționar de neologisme, 2000)CABINIÉR, -Ă s. m. f. cel care are în grijă o cabină la teatru, la operă etc. (< fr.
cabinier)
cabinier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*cabiniér (ni-er) s. m.,
pl. cabiniéricabinier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CABINIÉR, -Ă, cabinieri, -e, s. m. și
f. Persoană care are în grijă o cabină la teatru, la operă etc. [
Pr.:
-ni-er] — Din
fr. cabinier.