cașmir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAȘMÍR, (
2)
cașmiruri, s. n. 1. Rasă de capre crescută în Cașmir și în Tibet pentru părul foarte fin și mătăsos.
2. Țesătură moale și fină confecționată din părul de cașmir (
1). – Din
fr. cachemire.cașmir (Dicționar de neologisme, 1986)CAȘMÍR s.n. Rasă de capre, originară din Cașmir și Tibet, cu păr moale și mătăsos. ♦ Țesătură fină, care se făcea la început din părul acestei capre. [Pl.
-ruri. / < fr.
cachemire, cf.
Cașmir – stat în nordul Indiei].
cașmir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cașmír (cașmíruri), s. n. –
1. Rasă de capre crescute în Cașmir. –
2. Țesătură fină confecționată din părul de cașmir.
Fr. cachemire. –
Der. chesmeriu, adj. (
înv., de cașmir), din
tc. Keșmir.cașmir (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAȘMÍR s. n. 1. rasă de capre, din Cașmir și Tibet, fără coarne, cu păr moale și mătăsos. 2. țesătură fină, care se făcea la început din părul acestei capre. (< fr.
cachemire)
cașmir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAȘMÍR s. n. Țesătură moale și fină, făcută din lâna caprelor (de Cașmir). –
Fr. cachemire.cașmir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Cașmír (nume de loc) s. propriu
n.cașmir (Dicționaru limbii românești, 1939)*cașmír n., pl.
urĭ (fr.
cachemire, cașmir, șal de Cașmir, de la orașu
Cașmir din India). O stofă supțire [!] de lînă, neagră orĭ cafenie, ripsată orĭ nu.
cașmir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cașmír s. n., (sorturi)
pl. cașmíruricașmir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cașmir n.
1. țesătură scumpă făcută din părul caprelor sau al oilor din Tibet;
2. șal de cașmir.
cașmir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Cașmir n. regat al Aziei, în Himalaya: 3 mil. loc., străbătut de Indu, cu cap.
Cașmir. Aliat cu Englezii. Șaluri renumite.