caua (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caua f. Mold. gogoriță:
se vor teme de tine ca copiii de caua AL. [Probabil de aceeaș origină imitativă ca sinonimul său
baua].
caŭa (Dicționaru limbii românești, 1939)cáŭa (rut.
káva, kávka, cĭoacă, ceŭcă; litv.
nakti-kova, germ.
kauz, cucuvaĭe).
Nord. O dihanie închipuită de speriat copiiĭ (ca și
bordea, buzguroĭu, gogorița, joĭmărița). – Se zice numaĭ
caŭa, vine caŭa, ca un nume propriŭ, ĭar gen. ar fi
al luĭ caŭa, adică masc. La Acad. și Cdr. fem.