caĭmac - explicat in DEX

caimac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Pojghiță de grăsime care apare pe suprafața laptelui fiert sau a iaurtului. ◊ Expr. A lua caimacul = a-și însuși partea cea mai bună. 2. Spuma care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul și deasupra cărbunelui. – Din tc. kaymak.

caimac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
caimác (-ce), s. n. – 1. Pojghiță de grăsime pe suprafața laptelui fiert. – 2. Spuma de la cafeaua turcească. – 3. Strat superior de tutun, în pipă. – Mr., megl. căimac. Tc. kaymak (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1009; Ronzevalle 131), cf. ngr. ϰαïμάϰι, alb., bg. kaimak, sb. kajmak.

caimac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
caimac s. n. sg. (er.) spermă.

caimac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Smântână groasă care se prinde pe suprafața laptelui fiert. ◊ Expr. A lua caimacul = a lua pentru sine partea cea mai bună. 2. Spumă care se face la suprafața unei fierturi de cafea. 3. Pătura (arsă a) tutunului din ciubuc, formată în jurul și deasupra cărbunelui. – Tc. kaymak.

caimac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caimác (cai-) s. n., pl. caimácuri

caimac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caimac n. 1. floarea laptelui, coajă groasă și unsuroasă ce laptele prinde pe deasupra, servind la facerea untului: înarmaturi și cataifuri și caimac Al.; 2. fig. ceea ce stă deasupra și e mai bun în felul său: își aprinse un ciubuc cu caimac Fil.; cafea cu caimac. [Tur. KAIMAK].

caimac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Pojghiță de grăsime care apare pe suprafața laptelui fiert. ◊ Expr. A lua caimacul = a-și însuși partea cea mai bună. 2. Spuma care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul și deasupra cărbunelui. — Din tc. kaymak.

caĭmac (Dicționaru limbii românești, 1939)
caĭmác n., pl. e (turc. kaĭmak, ngr. kaĭmáki, bg. sîrb. kaĭmak). Coajă groasă și untoasă care se formează deasupra lapteluĭ fert [!] (V. smîntînă). Spuma cafeleĭ turceștĭ cum o prepară orientaliĭ, nu ca șfarțu. (V. gingirlie).