caĭet - explicat in DEX

caiet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAIÉT, caiete, s. n. 1. Fasciculă de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosită la scris, desenat etc. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de activitate). ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile tehnice, de calitate, termenele și programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrări. Caiet program = program (de spectacol) sub formă de caiet(1). Caiet catalog = catalog de expoziție sub formă de caiet(1). [Pr.: ca-iet] – După fr. cahier. Cf. pol. kajet.

caiet (Dicționar de neologisme, 1986)
CAIÉT s.n. 1. Ansamblu de foi de hârtie de un anumit format, legate împreună, servind pentru scris, desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note etc. dintr-un anumit domeniu de specialitate. [Pron. ca-iet. / < fr. cahier, cf. pol. kajet].

caiet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
caiét (caiéte), s. n. – 1. Fasciculă de foi legate, folosită la scris. – 2. Publicație periodică. Fr. cahier, cf. pol. kajet (Berneker 469); finala de la de cornet, bonnet.

caiet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAIÉT s. n. 1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc. ♦ ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție. 2. publicație periodică cu diverse studii, note etc. (după fr. cahier, pol. kajet)

caiet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAIÉT, caiete, s. n. 1. Teanc de foi de hârtie, legate împreună, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de specialitate). Caiete filozofice. – După fr. cahier.

caiet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caiét s. n., pl. caiéte

caiet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caiet n. făscioară de mai multe foi de hârtie; caiet de sarcini, starea clauzelor și a condițiunilor unei adjudecări publice.

caiet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAIÉT, caiete, s. n. 1. Fascicul de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile tehnice și de calitate, termenele, obligațiile și garanțiile privitoare la executarea și recepția unei lucrări, a unei mărfi. Caiet-program = program (de spectacol) sub formă de caiet (1). Caiet-catalog = catalog de expoziție sub formă de caiet (1). 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de activitate). [Pr.: ca-iet] — După fr. cahier. Cf. pol. kajet.

caĭet (Dicționaru limbii românești, 1939)
caĭét n., pl. e (pe cale polonă d. fr. cahier, din caern, cadern, lat. quaternio, pop. quaternum, adică „din patru foĭ”. V. carnet și cazarmă). Foĭ de hîrtie cusute la un loc ca să servească maĭ ales elevilor la scris orĭ la desemnat. Caĭet de sarcinĭ, clauzele impuse unuĭ adjudicatar. V. tartaj.