cuaternar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUATERNÁR, -Ă, cuaternari, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Ultima perioadă a neozoicului, care durează de la sfârșitul pliocenului până în zilele noastre.
2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (
1). – Din
fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius.cuaternar (Dicționar de neologisme, 1986)CUATERNÁR s.n. Ultima perioadă (sistem) a neozoicului, în care apare omul; antropogen. //
adj. Care aparține acestei perioade. [Pron.
cua-ter-, var.
cvaternar s.n. / cf. it.
quaternario, fr.
quaternaire, lat.
quaternarius – al patrulea].
cuaternar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUATERNÁR, -Ă I.
adj. format din patru unități; divizibil cu 4. ◊ (chim.; despre substanțe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen și azot). ◊ (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice. II. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen. (< fr.
quaternaire, it.
quaternario, lat.
quaternarius)
cuaternar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CUATERNÁR, perioadă a erei Cenozoice, divizată în Pleistocen și Holocen, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climatului, culminînd cu formarea unor imense calote glaciare. În N Europei s-au succedat patru glaciațiuni importante: Günz, Mindel, Riss, Würm, separate prin perioade de relativă încălzire, oscilațiile climatice fiind ilustrate prin extinderea, respectiv restrîngerea florei și faunei. În
C. s-au desfășurat cele mai recente faze tectogenetice ale ciclului alpin însoțite de magmatism și a avut loc evoluția hominidelor, de la specia ancestrală
Homo habilis la
Homo sapiens sapiens. Se mai numește
Antropogen.cuaternar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuaternár1 (cua-) adj. m.,
pl. cuaternári; f. cuaternáră, pl. cuaternárecuaternar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuaternár2 (cua-) s. n.cuaternar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cuaternar a. se zice de un teren geologic de o formațiune mai recentă decât cel calcar.
cuaternar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUATERNÁR, -Ă, cuaternari, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Perioadă a erei neozoice, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climei, culminând cu formarea unor imense calote glaciare.
2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). — Din
fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius.cŭaternar (Dicționaru limbii românești, 1939)*cŭaternár, -ă adj. (lat.
quaternarius). Care se raportă [!] la număru 4, e divizibil pin [!] 4 saŭ valorează 4.
Geol. Din era a patra, aceĭa în care trăim noĭ și în care s´aŭ format mariĭ ghețarĭ. S. n., pl.
e. Terenu din această eră.