ciutac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ciutác adj. m. și s.m. (reg.)
1. (adj.) prost, stângaci, nerod, nătăfleață.
2. (s.m.) bulgar turcit din Turcia nordică; turc din Dobrogea.
ciutac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciutác s. m. –
1. Turc sau bulgar mahomedan din Dobrogea. –
2. Țărănoi, necioplit, netot. –
Var. citac. Tc. çitak (DAR).
ciutac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din
ciut +
suf. -ac.ciutac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciutac a. ciut (de vite):
coarnele mici ciutace.cĭutac (Dicționaru limbii românești, 1939)2) cĭutác, -ă adj. și s. (turc.
čitak, čatak, Turc de la Balcanĭ saŭ Dunăre, cu pronunțarea deosebită, supt infl. luĭ
cĭutac 1).
Iron. Turc de pin [!] Dobrogea. – Și
cetac.cĭutac (Dicționaru limbii românești, 1939)1) cĭutác, -ă adj., pl. f.
e (d.
cĭut. Cp. cu
butac). Se zice despre boiĭ și vacile cu coarne scurte. Circumcis.