ciurui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIURUÍ1, ciuruiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) găuri în mai multe locuri.
2. Tranz. A trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. –
Ciur +
suf. -ui.ciurui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIURUÍ2, pers. 3
ciúruie, vb. IV.
Intranz. (Despre apă sau alte lichide) A curge șiroind și producând un zgomot caracteristic. – Formație onomatopeică.
ciurui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciurui, ciuruiesc v. t. (în sport) a înscrie multe goluri echipei adverse.
ciurui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciuruí1 (a ~) (a găuri, a trece prin ciur)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ciuruiésc, imperf. 3
sg. ciuruiá; conj. prez. 3
să ciuruiáscăciurui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciuruí2 (a ~) (a curge cu zgomot) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
ciúruie, imperf. 3
sg. ciuruiá; conj. prez. 3
să ciúruieciurui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIURUÍ1, ciuruiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) găuri în mai multe locuri.
2. Tranz. A trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. —
Ciur +
suf. -ui.ciurui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIURUÍ2, pers. 3
ciuruie, vb. IV.
Intranz. (Despre apă sau alte lichide) A curge șiroind și producând un zgomot caracteristic. — Formație onomatopeică.
cĭuruĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)1) cĭúruĭ și
-ĭésc v. tr. (d.
cĭur). Găuresc ca cĭuru (cu multe găurĭ):
gloanțele ĭ-aŭ cĭuruit mantaŭa. Munt. Vest. Cern pin [!] cĭur, vorbind de grîne:
puse să cĭuruĭască marfa (CL. 1910, 697).
ciuruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciuruì v. a curge țișnind:
apa ciuruia din țeve aurite ISP. [Din
ciur! ciur! int. care imită țișnitul apei curgătoare].
ciuruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciuruì v.
1. a cerne cu ciurul;
2. a face găuri mari (de haine).