cĭudos - explicat in DEX

ciudos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os.

ciudos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciudós adj. m., pl. ciudóși; f. ciudoásă, pl. ciudoáse

ciudos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os.

cĭudos (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭudós, -oásă adj. (d. cĭudă). Care ține mult cĭuda. Care se încĭudează ușor, supărăcĭos. V. mînios.