cĭubucărie - explicat in DEX

ciubucărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea ciubucelor (2) care decorează o construcție, un zid etc. – Ciubuc + suf. -ărie.

ciubucărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciubucăríe (rar) s. f., art. ciubucăría, g.-d. art. ciubucăríei; pl. ciubucăríi, art. ciubucăríile

ciubucărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciubucărie f. ciubucele unei case.

ciubucărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea ciubucelor (2) care decorează o construcție, un zid etc. — Ciubuc + suf. -ărie.

cĭubucărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭubucăríe f. Totalitatea cĭubucelor de pe zidurĭ.