cĭornă - explicat in DEX

ciornă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIÓRNĂ, ciorne, s. f. Lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; concept, bruion. – Din rus. ciornâi „negru”.

ciornă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ciórnă adj. f. (reg., înv.) neagră.

ciornă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciórnă (ciórne), s. f. – Lucrare scrisă, provizoriu, concept, bruion. Sl. črunŭ „negru”, cf. rus. na čorno „în formă de ciornă” (Cihac, II, 48). – Der. ciorni, vb. (a scrie ciorna); ciornoia, vb. (a face ceva pentru prima oară); ciornaie, s. f. (vită slabă și costelivă); ciornei, s. m. (om negricios, ars de soare). Toți acești der. reproduc fonetismul rus. čornyĭ „negru,” cf. cerni.

ciornă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
ciórnă, adj. – (despre capre) Neagră la cap (Papahagi 1925). – Din ciornei.

ciornă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciórnă s. f., g.-d. art. ciórnei; pl. ciórne

ciornă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciornă f. (învechit) concept. [Rus. ČORNYĬ, negru].

ciornă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIÓRNĂ, ciorne, s. f. Lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; concept, bruion. — Din rus. ciornîi „negru”.

cĭornă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭórnă f., pl. e (rus. čérnyĭ [pron. čornyĭ], negru, fem. cérnaĭa; načernó, pe necurat, pe prima foaĭe a redactăriĭ. V. cerneală). Fam. Concept, hîrtie pe care s´a scris prima redactare.