ciolac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (
Reg.; despre mâini, picioare;
p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. – Din
tc. çolak.ciolac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciolác (cioláci), s. m. –
1. Mutilat, invalid, șchiop, ciung. –
2. (
Arg.) La jocul de cărți, valet, fante.
Tc. çulak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 131; Lokotsch 437; Ronzevalle 79);
cf. alb. tsoljak, bg.,
sb. çolak. –
Der. ciolnav, adj. (bolnav, beteag) prin contaminare cu
bolnav; ciolăci, vb. (a mutila).
ciolac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CIOLAC, Cristache (1870-1927,
n. București), violonist, lăutar virtuoz român. Apreciat de George Enescu, care a cules de la el doine, hore, sîrbe etc., parțial valorificate în creația sa.
ciolac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciolác (
reg.)
adj. m.,
pl. cioláci; f. ciolácă, pl. cioláceciolac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciolac a. ciung. [Turc. ČULAK].
ciolac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (
Reg.; despre mâini, picioare;
p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. — Din
tc. çolak.cĭolac (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭolác, -ă adj. (turc.
čolak, čulak).
Rar. Cĭunt.