cioclovină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOCLOVÍNĂ, cioclovine, s. f. (
Pop.) Termen de dispreț dat unui om arogant, parvenit. –
Et. nec. Cf. ciocoi1.
cioclovină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cioclovină, cioclovine s. f. v.
ciochist.cioclovină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cioclovínă (
pop.)
(cio-clo-) s. f.,
g.-d. art. cioclovínei; pl. cioclovínecioclovină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOCLOVÍNĂ, cioclovine, s. f. (
Pop.) Termen de dispreț dat unui om arogant, parvenit. —
Cf. ciocoi1.cĭoclovină (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭoclovină f., pl.
e (d.
cĭocloĭ cu sufixu slav
-ovină. E și un nume de munte care, ca și vecinu Stîrmina, lîngă Tismana, înseamnă „țuguĭata”). Epitet maĭ injurios de cît
cĭocoĭ.