cĭochie - explicat in DEX

ciochie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIÓCHIE, ciochii, s. f. Unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie. – Din magh. csáklya.

ciochie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ciochie, ciochii s. f. (intl.) trădare, vânzare.

ciochie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciochíe s. f., art. ciochía, g.-d. art. ciochíei; pl. ciochíi, art. ciochíile

ciochie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciochie f. 1. unealtă de dogar în care se bate cu maiul, ca să se așeze cercurile pe vase; 2. pl. caraftele vatalelor. [Cf. cioacă].

ciochie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCHÍE, ciochii, s. f. Unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie. [Acc. și: cióchie] — Din magh. csáklya.

cĭochie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭochíe f. (var. din cĭoacă 2). Un fel de cĭocan (numit și păpușă) cu șanț la vîrf și care, lovit cu alt cĭocan, servește la bătut cercurile butoaĭelor. V. ceacîĭe.