cĭocănitoare - explicat in DEX

ciocănitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCĂNITOÁRE, ciocănitori (ciocănitoare), s. f. Nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor; ghionoaie. – Ciocăni + suf. -toare.

ciocănitoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ciocănitoáre, ciocănitóri, s.f. (pop., înv.) mitralieră.

ciocănitoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ciocănitoare, ciocănitori s. f. 1. femeie de moravuri ușoare. 2. nimfomană. 3. persoană care vorbește mult.

ciocănitoare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CIOCĂNITOÁRE (‹ ciocăni) s. f. Nume dat la c. 200 de specii de păsări specializate în locomoția prin cățărare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburătoare, cu pene rigide, limba cilindrică, lungă și protractilă, cioc conic, ascuțit, gheare ascuțite și dezvoltate. În România trăiesc 10 specii, de ex.: c. pestriță mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, roșu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-gălbui cu roșu; c. neagră (Drycopus martius), cea mai mare c. din România.

ciocănitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciocănitoáre s. f., g.-d. art. ciocănitórii; pl. ciocănitóri

ciocănitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciocănitoare f. Tr. gheonoaie (ea bate cu ciocul în coaja arborilor spre a găsi viermi pentru hrană).

ciocănitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCĂNITOÁRE, ciocănitori, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor; ghionoaie. [Pl. și: ciocănitoare] — Ciocăni + suf. -toare.

cĭocănitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭocănitoáre și cĭocînătoáre f., pl. orĭ, ca privighetorĭ (d. cĭocănesc). Mold. Trans.. Ghionoaĭe, o pasăre agățătoare care se nutrește căutînd larve pe supt [!] coaja copacilor, pe care o cĭocănește mereŭ (lat. picus): cĭocănitoarea duruĭa în scoarță (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). V. cĭocîrleț și verdare.