cĭocănel - explicat in DEX

ciocănel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCĂNÉL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan¹; spec. ciocan¹ mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș¹. – Ciocan¹ +suf. -el.

ciocănel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ciocănél, ciocănéle, s.n. 1. (pop.) păhărel, sticluță (de rachiu). 2. (reg.; la pl.) flori cusute pe pieptul iei țărănești.

ciocănel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ciocănel, ciocănele s. n. (dim.) pulpă de pui.

ciocănel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciocănél s. n., pl. ciocănéle

ciocănel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciocănel n. 1. ciocan mic de bătut toba; 2. clapă de piano.

ciocănel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCĂNÉL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan¹; spec. ciocan¹ mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș¹. — Ciocan¹ + suf. -el.

cĭocănel (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭocănél n., pl. e. Cĭocănaș, cĭocan mic.