căzni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂZNÍ, căznesc, vb. IV.
1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă.
2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din
caznă.căzni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂZNÍ, căznesc, vb. IV.
1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă.
2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din
caznă.căzni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căzní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. căznésc, imperf. 3
sg. căzneá; conj. prez. 3
să căzneáscăcăzni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂZNÍ, căznesc, vb. IV.
1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă.
2. Tranz. A tortura, a chinui. — Din
caznă.căznì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căznì v.
1. a supune la caznă, a tortura;
2. refl. a avea caznă, a se turmenta.