căzăcesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂZĂCÉSC, -EÁSCĂ, căzăcești, adj.,
s. f. 1. Adj. Care aparține cazacilor, privitor la cazaci.
2. S. f. art. Numele unui dans național ucrainean, cu ritm moderat la început, apoi din ce în ce mai accelerat; melodie după care se execută acest dans; cazacioc, cazacincă. –
Cazac +
suf. -esc.căzăcesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂZĂCÉSC, -EÁSCĂ, căzăcești, adj. Care aparține cazacilor, privitor la cazaci. – Din
cazac +
suf. -esc.căzăcesc (Dicționaru limbii românești, 1939)căzăcésc, -eáscă adj. De Cazac. S. f.
Olt. Căzăceasca, un dans popular. (Vlah. Rom. Pit. 111).
căzăcesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căzăcésc adj. m.,
f. căzăceáscă; pl. m. și
f. căzăcéșticăzăcesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căzăcesc a. ce ține de Cazaci.
căzăcesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂZĂCÉSC, -EÁSCĂ, căzăcești, adj.,
s. f. 1. Adj. Care aparține cazacilor, privitor la cazaci.
2. S. f. art. Numele unui dans național ucrainean, cu ritm moderat la început, apoi din ce în ce mai accelerat; melodie după care se execută acest dans; cazacioc, cazacincă. —
Cazac +
suf. -esc.