căulă - explicat in DEX

căulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător. – Et. nec.

căulă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător.

căulă (Dicționaru limbii românești, 1939)
căúlă și caúlă f., pl. e (cp. cu numele orașuluĭ Cahul, lîngă Prut). Est. Plută de trecut o apă mică împingînd-o cu ghĭonderu. – Și cahulă. V. bac 1 și cĭobacă.

căulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căúlă (reg.) s. f., g.-d. art. căúlei; pl. căúle

căulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător. — Et. nec.