cătur - explicat in DEX

cătur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂTÚR, cături, s. m. (Reg.) Arbore tânăr. – Et. nec.

cătur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂTÚR, cături, s. m. (Reg.) Arbore tânăr.

cătur (Dicționaru limbii românești, 1939)
cătúr m. (sîrb. kótur, vlăstar, de unde și cotor. Bern. 1, 591). Hațeg. Trunchĭ retezat rămas la pămînt (de unde, de cele maĭ multe orĭ, răsar vlăstare și se formează tufiș). Mold. Tufiș rătund: sare un ĭepure din cătur.

cătur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cătúr (reg.) s. m., pl. cătúri

cătur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂTÚR, cături, s. m. (Reg.) Arbore tânăr. — Et. nec.