cătrăneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂTRĂNEÁLĂ,cătrăneli, s. f. Cătrănire. – Cătrăni + suf. -eală.
cătrăneală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂTRĂNEÁLĂ,cătrăneli, s. f. Cătrănire. – Din cătrăni + suf. -eală.
cătrăneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cătrăneálă(că-tră-) s. f., g.-d. art. cătrănélii; pl. cătrănéli
cătrăneală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂTRĂNEÁLĂ,cătrăneli, s. f. Cătrănire. — Cătrăni + suf. -eală.