cătană - explicat in DEX

cătană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Înv.) Soldat, ostaș în Austro-Ungaria; p. gener. (reg.) soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.

cătană (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Reg.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Magh. katona.

cătană (Dicționaru limbii românești, 1939)
cătánă, V. catană.

cătană (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
cătánă, -e, (cătună), s.f. – Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea 1924 II: p.159). – Din magh. katona.

cătană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cătánă (pop.) s. f., g.-d. art. cătánei; pl. cătáne

cătană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cătană m. 1. ostaș, în special soldat din armata austro-ungară: oamenii săriră crezând că e foc ori ne taie catanele CR.; 2. pl. Catane sau slujitori de scuteală, odinioară miliția țării (în număr de 18.000) ce era scutita de unele dări. [Ung. KATONA].

cătană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂTÁNĂ, cătane, s. f. 1. (Înv.) Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. 2. P. gener. (Pop.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. — Din magh. katona.