cătărămuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂTĂRĂMÚȚĂ,cătărămuțe, s. f. Diminutiv al lui cataramă. – Cataramă + suf. -uță.
cătărămuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂTĂRĂMÚȚĂ,cătărămuțe, s. f. Diminutiv al lui cataramă.
cătărămuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cătărămúță (rar) s. f., g.-d. art. cătărămúței; pl. cătărămúțe
cătărămuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂTĂRĂMÚȚĂ,cătărămuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui cataramă. — Cataramă + suf. -uță.