cătănuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂTĂNÚȚĂ,cătănuțe, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -uță.
cătănuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂTĂNÚȚĂ,cătănuțe, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Din cătană + suf. -uță.
cătănuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cătănúță (reg.) s. f., g.-d. art. cătănúței; pl. cătănúțe
cătănuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂTĂNÚȚĂ,cătănuțe, s. f. (Reg.) Cătăniță. — Cătană + suf. -uță.