cătănioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂTĂNIOÁRĂ,cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -ioară.
cătănioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂTĂNIOÁRĂ,cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. [Pr.: -nioa-] – Din cătană + suf. -ioară.
cătănioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cătănioáră (reg.) (-nioa-) s. f., g.-d. art. cătănioárei; pl. cătănioáre
cătănioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂTĂNIOÁRĂ,cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. — Cătană + suf. -ioară.