cătățime(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂTĂȚÍME,cătățimi, s. f. (Înv.) Cantitate, câtime. Din cât + mulțime.
cătățime(Dicționaru limbii românești, 1939) cătățíme f. (d. cît). Sec. 19. Lit. Rar. Cantitate, cîtime.
cătățime(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) cătățime f. cantitate, mulțime.