căsulie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂSULÍE,căsulii, s. f. (Rar) Căsuță. – Casă1 + suf. -ulie.
căsulie(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂSULÍE,căsulii, s. f. Căsuță. – Din casă + suf. -ul-ie.
căsulie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) căsulíe (rar) s. f., art. căsulía, g.-d. art. căsulíei; pl. căsulíi, art. căsulíile
căsulie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂSULÍE,căsulii, s. f. (Rar) Căsuță. — Casă1 + suf. -ulie.