căsoaĭe - explicat in DEX

căsoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂSOÁIE, căsoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casă¹ (1). ♦ Baracă (de lemn) unde se adăpostesc muncitorii care lucrează la câmp sau la pădure. 2. Cămară în care se țin, la țară, lucruri de gospodărie. 3. Element de construcție în formă de cutie (fără funduri sau cu un singur fund), confecționat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatră, cu pământ etc. și care se așază în albie sau pe malul unei ape în scopul executării unui baraj, a unui dig etc. [Var.: căsói s. n.] – Casă + suf. -oaie.

căsoaie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂSOÁIE, căsoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casă. ♦ Casă de lemn, baracă unde se adăpostesc muncitorii (care lucrează în pădure). 2. Cămară în care se țin, la țară, lucruri de gospodărie. [Var.: căsói s. n.]

căsoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căsoáie s. f., art. căsoáia, g.-d. art. căsoáiei; pl. căsoáie

căsoaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căsoaie f. 1. partea casei țărănești ce servă de cămară și de magazie: numai gospodarii au căsoaie; 2. cramă; 3. locul unde se învârtește coaca joagărului (v. casă 7).

căsoaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂSOÁIE, căsoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casă¹ (1). ♦ Baracă (de lemn) unde se adăpostesc muncitorii care lucrează la câmp sau la pădure. 2. Cămară în care se țin, la țară, lucruri de gospodărie. 3. Element de construcție în formă de cutie (fără funduri sau cu un singur fund), confecționat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatră, cu pământ etc. și care se așază în albie sau pe malul unei ape în scopul executării unui baraj, a unui dig etc. [Var.: căsói s. n.] — Casă + suf. -oaie.

căsoaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)
căsoáĭe f., pl. oĭ saŭ tot oáĭe (augm. d. casă). Cramă saŭ altă construcțiune maĭ mare de lemn de adăpostit butoaĭe, sacĭ, mașinăria unuĭ ferăstrăŭ ș. a. – Și căsoĭ n., pl. oaĭe. V. blockhaus.