căsișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂSIȘOÁRĂ,căsișoare, s. f. (Rar) Căsuță. – Casă1 + suf. -ișoară.
căsișoară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂSIȘOÁRĂ,căsișoare, s. f. Căsuță. – Din casă + suf. -ișoară.
căsișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) căsișoáră (rar) s. f., g.-d. art. căsișoárei; pl. căsișoáre
căsișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂSIȘOÁRĂ,căsișoare, s. f. (Rar) Căsuță. — Casă1 + suf. -ișoară.