căsean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂSEÁN, căseni, s. m. (
Pop.) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie). –
Casă1 +
suf. -ean.căsean (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂSEÁN, căseni, s. m. (
Pop.) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie). – Din
casă +
suf. -ean.căsean (Dicționaru limbii românești, 1939)căseán, -că s. (d.
casă).
Trans. Casnic, persoană din casă. V.
căsaș.căsean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căseán (
pop.)
s. m.,
pl. căsénicăsean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂSEÁN, căseni, s. m. (
Pop.) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie). —
Casă1 +
suf. -ean.