căsători - explicat in DEX

căsători (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător).

căsători (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie. – Din căsător (înv.).

căsători (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căsătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsătorésc, imperf. 3 sg. căsătoreá; conj. prez. 3 să căsătoreáscă

căsători (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căsători v. 1. a uni pe un bărbat cu o femeie prin căsătorie: 2. fig. a asocia, a uni; 3. a lua de bărbat, de soție. [Din vechiu rom. căsătoriu, casnic, soț].

căsători (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. — Din căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător).