căsăpi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV.
Tranz. (Adesea
fig.) A tăia în bucăți, a măcelări, a ciopârți. – Din
casap.căsăpi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV.
Tranz. A tăia, a măcelări. – Din
casap.căsăpi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căsăpí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. căsăpésc, imperf. 3
sg. căsăpeá; conj. prez. 3
să căsăpeáscăcăsăpi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV.
Tranz. (Adesea
fig.) A tăia în bucăți, a măcelări, a ciopârți. — Din
casap.căsăpì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căsăpì v. Mold. a măcelări:
pe Tătari îi căsăpește POP.