cărunți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A încărunți. [
Var.:
căruntá vb. I] – Din
cărunt.cărunți (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRUNȚÍ vb. IV.
v. încărunți.cărunți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A încărunți. [Var.:
căruntá vb. I] — Din
cărunt.cărunțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cărunțì v. a (se) face cărunt, a începe părul s’albească.