căruț - explicat in DEX

căruț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Car + suf. -uț.

căruț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car. 2. Căruță mică (trasă sau împinsă cu mâna) care servește la transportul poverilor ușoare. 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Din car + suf. -uț.

căruț (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărúț n., pl. urĭ (d. căruță). Căruță mică de tras saŭ de împins cu mîna (ca cele de copiĭ). Conținutu unuĭ căruț.

căruț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărúț s. n., pl. cărúțuri

căruț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. — Car + suf. -uț.