cărturar - explicat in DEX

cărturar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRTURÁR, cărturari, s. m. Învățat, erudit; savant. – Din ngr. hartulários.

cărturar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cărturár (cărturári), s. m. – Învățat, persoană cultă, erudit. De la carte, prin intermediul unei der. neclare. Tocmai datorită acestei dificultăți, se explică de obicei cu der. de la ngr. ϰαρτουλάριος „secretar, condeier” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; DAR). Totuși, semantismul este dificil și, pe de altă parte cărturăreasă se poate explica numai plecînd de la cărți „cărți de joc”. Trebuie plecat probabil de la imaginea unui pl. *cărturi (la fel cu cărnuri) care, chiar fără să se fi folosit, a permis der. cu ajutorul suf. -ar. Derivările pe baza pl. sînt frecvente, cf. gînd › gînduri, › îngîndurat, timp › timpuri › timpuriu etc. V. și înfășura, înhăinura. – Der. cărturăreasă, s. f. (femeie care ghicește în cărți); cărturăresc, adj. (cult); cărturărie, s. f. (înțelepciune).

cărturar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRTURÁR, cărturari, s. m. Învățat, erudit. – Ngr. hartularios.

cărturar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărturár și (vechĭ) -lár m. (lat. chartularius, arhivar, d. chártula, hîrtioară, act; ngr. hartulários, vsl. harŭtularŭ. V. cartular). Om care știe să citească și să scrie. Cult, erudit. La vechiĭ Jifanĭ, jurisconsult, avocat: cărturariĭ și fariseiĭ. Cartofor. V. intelectual.

cărturar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărturár s. m., pl. cărturári

cărturar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărturar m. 1. od. (la Evrei) învățat care instruia legea și o tâlmăcia poporului: cărturarii și fariseii; 2. învățat, erudit; 3. cel ce dă în cărți. [Vechiu rom. cărtulariu= gr. bizantin HARTULÁRIOS, arhivar].

cărturar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRTURÁR, cărturari, s. m. Învățat, erudit; savant. — Din ngr. hartulários.