cărturărie - explicat in DEX

cărturărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Cărturar + suf. -ie.

cărturărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Din cărturar + suf. -ie.

cărturărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărturăríe f. Învățătură, studiŭ.

cărturărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărturăríe (rar) s. f., art. cărturăría, g.-d. cărturăríi, art. cărturăríei

cărturărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărturărie f. învățătură, știință: apucă-te de cărturărie CR.

cărturărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. — Cărturar + suf. -ie.