cărturăreasă - explicat in DEX

cărturăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. – Cărturar + suf. -easă.

cărturăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți, în bobi etc. – Din cărturar + suf. -easă.

cărturăreasă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cărturăreasă, cărturărese s. f. ghicitoare în cărți

cărturăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărturăreásă s. f., g.-d. art. cărturărései; pl. cărturărése

cărturăreasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărturăreasă f. femeie care ghicește dând în cărți.

cărturăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. — Cărturar + suf. -easă.