cărturărește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRTURĂRÉȘTE adv. (Rar) Ca un cărturar, în felul cărturarilor. –
Cărturar +
suf. -ește.cărturărește (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRTURĂRÉȘTE adv. (Rar) Ca un cărturar. – Din
cărturar +
suf. -ește.cărturărește (Dicționaru limbii românești, 1939)cărturăréște adv. Ca cărturariĭ.
cărturărește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărturăréște (rar)
adv.cărturărește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRTURĂRÉȘTE adv. (Rar) Ca un cărturar, în felul cărturarilor. —
Cărturar +
suf. -ește.