cărpiniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. –
Carpen +
suf. -iș.cărpiniș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CĂRPINIȘ, com. în
jud. Timiș; 7.362 loc. (1991).
Expl. de argilă. Cărămidă și țiglă. Topitorie de cînepă. Stație de
c. f.cărpiniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni. – Din
carpen +
suf. -iș.cărpiniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărpiníș s. n.,
pl. cărpiníșuricărpiniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. —
Carpen +
suf. -iș.