cărpănoșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRPĂNOȘÍE s. f. (
Depr.) Zgârcenie, avariție; meschinărie. –
Cărpănos +
suf. -ie.cărpănoșie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cărpănoșíe s. f. (
pop.) zgârcenie, egoism.
cărpănoșie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRPĂNOȘÍE s. f. Zgârcenie, avariție. – Din
cărpănos +
suf. -ie.cărpănoșie (Dicționaru limbii românești, 1939)cărpănoșíe f. (d.
cărpănos).
Est. Fam. Avariție pînă în cele maĭ micĭ lucrurĭ.
cărpănoșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărpănoșíe s. f.,
art. cărpănoșía, g.-d. cărpănoșíi, art. cărpănoșíeicărpănoșie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRPĂNOȘÍE s. f. (
Depr.) Zgârcenie, avariție; meschinărie. —
Cărpănos +
suf. -ie.