cărnosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV.
Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [
Var.:
cârnosí vb. IV] – Din
cărnos.cărnosi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV.
Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. – Din
carne.cărnosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărnosí/cârnosí2 (a ~) (a îndepărta carnea)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3
sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3
să cărnoseáscă/să cârnoseáscăcărnosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV.
Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcire. [
Var.:
cârnosi vb. IV] —- Din
cărnos.