cărnos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRNÓS, -OÁSĂ, cărnoși, -oase, adj. 1. Care are multă carne; musculos.
2. (Despre fructe, frunze, tulpini) Cu mult miez. –
Lat. carnosus.cărnos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRNÓS, -OÁSĂ, cărnoși, -oase, adj. 1. Care are multă carne, musculos.
2. (Despre fructe) Cu mult miez. –
Lat. carnosus.cărnos (Dicționaru limbii românești, 1939)cărnós, -oásă adj. Cu multă carne:
braț cărnos, (despre poame)
cireșe cărnoase.cărnos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărnós adj. m.,
pl. cărnóși; f. cărnoásă, pl. cărnoásecărnos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cărnos a.
1. cu multă carne;
2. se zice asemenea de fructe și de rădăcini. [Lat. CARNOSUS].
cărnos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRNÓS, -OÁSĂ, cărnoși, -oase, adj. 1. Care are multă carne; musculos.
2. (Despre fructe, frunze, tulpini) Cu mult miez. —
Lat. carnosus.