cărniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂRNÍȚĂ,cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară. – Carne + suf. -iță.
cărniță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂRNÍȚĂ,cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne.
cărniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cărníță s. f., g.-d. art. cărníței; pl. cărníțe
cărniță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂRNÍȚĂ,cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară. — Carne + suf. -iță.