cărnișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂRNIȘOÁRĂ s. f. Cărniță. – Carne + suf. -ișoară.
cărnișoară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂRNIȘOÁRĂ s. f. Cărniță. – Din carne + suf. -iș-oară.
cărnișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cărnișoáră s. f., g.-d. art. cărnișoárei
cărnișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂRNIȘOÁRĂ s. f. Cărniță. — Carne + suf. -ișoară.