cărbunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn.
2. Persoană care vinde cărbuni. –
Cărbune +
suf. -ar.cărbunar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cărbunár (cărbunári), s. m. –
1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. –
2. Persoană care vinde cărbune. –
Mr. cărbunar, istr. cărburǫr. Lat. carbonarius (Pușcariu 288; Candrea-Dens., 261; REW 1676);
cf. it. carbonaio, fr. charbonnier, cat. carboner, sp. carbonero, port. carvolino. Cf. cărbune. –
Der. cărbunăreasă, s. f. (vînzătoare de cărbuni);
cărbunărie, s. f. (cuptor pentru cărbuni).
cărbunar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Persoană care fabrică sau vinde cărbuni de lemn.
2. Miner. –
Lat. carbonarius.cărbunar (Dicționaru limbii românești, 1939)cărbunár m. Cel ce face saŭ vinde cărbunĭ (de lemn). V.
carbonar.cărbunar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărbunár (persoană)
s. m.,
pl. cărbunáricărbunar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cărbunar m. cel ce vinde cărbuni. [Lat. CARBONARIUS].
cărbunar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn.
2. Persoană care vinde cărbuni. —
Cărbune +
suf. -ar.