cărțoi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂRȚÓI,cărțoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui carte. – Carte + suf. -oi.
cărțoi(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂRȚÓI,cărțoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui carte.
cărțoi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cărțói (fam.) s. n., pl. cărțoáie
cărțoi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂRȚÓI,cărțoaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui carte.— Carte + suf. -oi.