cărămiziu - explicat in DEX

cărămiziu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. De culoarea cărămizii; roșiatic. – Cărămidă + suf. -iu.

cărămiziu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. Roșiatic (ca și cărămida). – Din cărămizi (pl. lui cărămidă) + suf. -iu.

cărămiziu (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărămizíu, -íe adj. (d. cărămidă). De coloarea [!] cărămiziĭ, cam roș arămiŭ. V. profir.

cărămiziu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărămizíu¹ adj. m., f. cărămizíe; pl. m. și f. cărămizíi

cărămiziu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărămizíu² s. n.

cărămiziu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărămiziu a. roșu ca cărămida: basma cărămizie. ║ n. vopsea roșie: își boia barba cu cărămiziu.

cărămiziu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. De culoarea cărămizii; roșiatic. — Cărămidă + suf. -iu.