căputa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPUTÁ, căputez, vb. I.
Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din
căpută.căputa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂPUTÁ, căputez, vb. I.
Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care acoperă laba piciorului. [
Var.:
încăputá vb. I] – Din
căpută.căputa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căputá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
căputeázăcăputà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căputà V. a pune căpute la carâmbii unei cisme.
căputa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂPUTÁ, căputez, vb. I.
Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. — Din
căpută.