căput (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)căpút (-te), s. n. – Palton, mantou.
Mag. kaput, acuz. de la
kapu (DAR; Gáldi,
Dict., 112).
căput (Dicționaru limbii românești, 1939)căpút, n., pl.
urĭ (ung.
kaput. V.
capot).
Trans. Manta, pardesiŭ.
căput (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)căpút, -e, s.n. – Haină scurtă, veston țărănesc; laibăr. – Din it. capotto „palton, manta„, magh. kabát.